107 ani de la primul război mondial sub egida ,,Pe aici nu se trece” a generalului Eremia Grigorescu

Estimated read time 5 min read

Generalul care sub celebra deviză „Pe aici nu se trece” a făcut scut de apărare țării în luptele din vara anului 1917, a fost Eremia Teofil Grigorescu, considerat unul dintre cei mai mari strategi militari români şi cel mai important comandant al Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.
Astăzi s-au împlinit 107 ani de la Bătălia de la Mărășești (6 august 1917), o zi plină de semnificații, cu o puternică încărcătură emoțională. A fost ziua care a decis în mod covârșitor soarta României.

Dragostea față de țară și credința că vor reuși i-au îndemnat pe militarii noștri să continue să lupte cu demnitate și să strige cu toată puterea ,,PE AICI NU SE TRECE”, oferind astfel o victorie marcantă României în timpul Primului Război Mondial.

Membrii AMVVD Vrancea, Rașcu Marius, Alexe Ionel, Anton Vivian și Rusoiu Iulian conduși de președintele de sucursală, veteranul TO Marius Barbu, împreună vicepreședintele sucursalei Vaslui, veteranul TO Mircea Crețu și Crap Petrică și reprezentantul de la București, gen. Fătu Florin au participat la ceremonia religios militară de la Mărășești.

Amintim că, Generalul Eremia Teofil Grigorescu este considerat unul dintre cei mai mari strategi militari români şi cel mai important comandant al Armatei Române în timpul Primului Război Mondial. Numele lui este sinonim în inimile românilor cu Mărăşeşti şi Oituz.

Numele lui se confundă cu Primul Război Mondial şi cu istoria cumplitelor bătălii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz. Puţin lume ştie, însă, că el este cel care a rostit pentru prima oară celebra deviză „Pe aici nu se trece!”, iar şi mai puţini ştiu că marele general român s-a născut în minusculul cătun Golăşei, din judeţul Galaţi, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai unui învăţător sărac de ţară.

Eremia Grigorescu s-a înscris la Facultatea de Medicină şi de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Iaşi, după susţinerea bacalaureatului, fiind unul dintre studenţii săraci nevoiţi să dea meditaţii pentru a se putea întreţine. De altfel, cu ocazia unor şedinţe de meditaţii a cunoscut-o şi pe prima lui soţie, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. În 1882 (la vârsta de 19 ani), a renunțat la studierea medicinei și a intrat la Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie, din Bucureşti.

Rezultatele sale academice remarcabile l-au ajutat să intre în comitetului de artilerie Saint Thomas d’Acquin din Paris, urmând cursurile de matematică la Sorbona (1887 – 1889). De altfel, avea o certă aplecare spre ştiinţă, iar de-a lungul vieţii avea să scrie nu mai puţin de trei lucrări de specialitate: „Studiul balistic al armei model 1893” (Bucureşti, I. V. Socecu, 1902), „Tunul revolver Hotchkiss” (1885-1886) şi „Calculul probabilităţilor cu aplicare la gurile de foc” (1898).

 La 28 noiembrie 1915, a obținut gradul de general de brigadă, iar ulterior, în timpul Marelui Război, a fost avansat la general de divizie (1 aprilie 1917), şi general armată (24 ianuarie 1918). De-a lungul carierei sale, a deținut o serie de funcții corespunzătoare gradului său. A fost comandant de pluton și de companie în Regimentele 2, 6, 10, 10, 11, 9 și 1 artilerie (1884, 1889-1896).

În 1903, devine director al Artileriei în Ministerul de război, apoicomandant al Şcolii de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină (1907-1910), director al direcţiei de personal din Ministerul de război, comandant al Brigăzii 3 artilerie, comandant al Diviziei 15 infanterie (1915-1917), comandant al Corpului 6 Armată (1917), comandant al Armatei 1 (1917-1918) şiministru de război (24 octombrie-29 noiembrie 1918).

Când România a intrat în Primul Război Mondial, în 1916, l-a găsit pe post de comandant al Diviziei 15 infanterie și a obținut victoriile de la Mulciova şi Arabagi în Dobrogea. A fost apoi trimis d eurgență de aici cu divizia sa la Oituz, unde a câștigat trei bătălii decisive și a stabilizat frontul.

Eremia Grigorescu este autorul deviziei „Pe aici nu se trece” de la Oituz şi a lozincii „Nici pe aici nu se trece”, de la Mărăşeşti. De-a lungul carierei, a primit numeroase semne ale recunoştinţei pentru faptele sale: Ordinul „Coroana României”, în grad de ofiţer (1911); Ordinul „Steaua României”, în grad de ofiţer (1912); Medalia „Avântul Ţării” (1914); Medalia Bărbăţie şi Credinţă, cu distincţia „Campania din Bulgaria 1913” (1913); Medalia „Serviciul Credincios” (1914); Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 27 octombrie 1916; Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa II, 12 februarie 1918; Ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de mare cruce; Ordinul „Steaua României”, cu spade, în grad de mare cruce; Crucea „Regina Maria”; Ordinul Legiunea de Onoare, în grad de mare ofiţer (Franţa); Ordinul Sfântul Stanislas, clasa I (Rusia); Ordinul Sfântul Gheorghe, în grad de Mare Cruce (Rusia); Ordinul Sfânta Ana, cu spade, în grad de mare ofiţer, (Rusia); Ordinul „Companion of the Bath” (Marea Britanie).

Ți ar putea plăcea și

Mai multe de la autor

+ There are no comments

Add yours