Bucuria de a primi o recompensă!

Nu de mult timp s-a încheiat tabăra de vară „Tinerii Veterani”- ediția a doua de la Nemțișor din Poiana Veseliei și iată am primit prima scrisoare.

„Deși vorbesc în numele meu, sunt convinsă că majoritatea părinților este în asentiment cu mine.
Domnule Comandant,
Pentru ceea ce ați reușit dumneavoastră împreună cu marea familie din care faceți parte, cea a a AMVVD, cuvintele sunt greu de găsit.
La fel de greu de găsit sunt oamenii care, „împietriți” pentru a face față situațiilor–limită, au găsit puterea de a fi „slabi” în fața inocenței unor copii.
Datorită dumneavoastră, copiii noștri au învățat diferența dintre a fi singur lângă celălalt, și a fi alături, unul pentru celălalt.; au aflat că puterea vine din „slăbiciunea” de a-l învăța ajuta și apăra pe cel care nu știe sau nu poate; au realizat că a-ți fi bine nu înseamnă a avea de toate, ci a împărți cu ceilalți ceea ce ai; că au puterea de a fi și de a face mai mult decât cred ei înșiși sau decât cred părinții, bunicii ori prietenii.
Cu siguranță, experiența pe care le-ați dat ocazia să o trăiască este una pe care eu, ca părinte, nu aș putea vreodată să i-o ofer copilului meu, fie dintr-un prea mare și adeseori nociv spirit protectiv, fie din neștiință.
De aceea, cu tot neajunsul cuvintelor, VĂ MULȚUMESC!
(☺Totuși, se poate ca cineva să fi rămas cu o nelămurire…: Cum rămâne dacă, „domnu’comandant, mie mi-e foame”?)”

Ce am mai putea spune după asmenea rânduri? Mulțumim!